Gerra Orivera - poeziile altor autori

I

UN OM a construit o goarnă pentru ca furtunile să sufle.
Vânturile concentrate l-au aruncat departe.

Iată, mormântul unui om rău,
Și lângă el, un spirit aspru.
A venit o fată slăbită cu violete,
Dar spiritul i-a apucat brațul.

A venit odată un om
Care a spus:
„Așezați-mi în rânduri toți oamenii lumii.”
Și îndată

Trei păsări mici la rând
Stăteau gânditoare.
Un bărbat a trecut pe lângă locul acela.
Atunci păsările mici s-au împins una pe alta.

„Am auzit cântecul mestecenilor la apus,
O melodie albă în tăcere,
Am văzut o ceartă a pinilor.
La căderea nopții

Fulgerele livide sclipeau în nori;
Tunetele ca plumbul bubuiau.
Un credincios își ridică brațul.

Deodată descoperind în ochii prea minunatei
Cocote normade
Ochii prea învățatului asistent de la British Museum.

Ko-jin merge la vest de Ko-kaku-ro,
Florile de fum sunt tulburi deasupra râului.
Pânza lui singuratică pătează cerul depărtat.
Iar acum văd numai râul,

So-Shu visă,
Și visând că era o pasăre, o albină și un fluture,
Nu se hotăra de ce ar trebui să încerce să se simtă altceva,

Treptele cu nestemate sunt deja albite de rouă,
E așa de târziu că roua îmi udă ciorapii de voal,
Și las să cadă perdeaua de cristal
Și privesc luna prin toamna limpede.