Gerra Orivera - poeziile altor autori

Gablonțurile de chihlimbar fals și de turcoază falsă le atrag.
„Ca alea din natură”: gălbenelile astea aglutinate!

Leucis, care se hărăzea unei Mărețe Pasiuni,
Sfârșește cu o râvnă-de-a-servi.

Neagra, nemuritoarea cerneală când privesc
Din imortal stilou cum picură - drum bun!
De ce am sta vreo clipă pentru ce mai gândesc?
Destule sunt în ce la nimereală spun.

Duceți-vă, cântece ale mele, căutați-vă lauda de la cei tineri și de la cei intoleranți,
Mișcați-vă numai printre amanții perfecțiunii.
Căutați mereu să stați în dura lumină sofocleană
Și lăsați-vă rănite de ea cu bucurie.

Câți vor veni după mine cântând cum cânt eu nici unul mai bine;
Spunând inima adevărului lor așa cum i-am învățat eu s-o spună;
Roade ale seminței mele,
O. copiii mei de nenumit.

Până și în vise mi te-ai refuzat
Și mi-ai trimis numai slujnicuțele tale.

Aurie se înălța casa, în portalul te-am văzut
pe tine, minune, tăiată în țesătură subțire, un
semn. Viața a murit în flacăra lămpii, pâlpâitoare,
zvâcnind în uimire.

Vino, ori revărsarea stelară se va duce
Spre răsărit ora declinului vom evita,
Acum! Căci, iată, acul îmi tremură în duh.

E, și nu e, sunt de ajuns de zdravăn
De când ai venit locul acesta levitează în juru-mi,
Manufactura asta țesută din roze de toamnă,
Apoi e o culoare aurie, diferită.

M-aș scufunda cu totul în stranietate:
Tihnele astea s-au grămădit peste mine, mă înăbușă!
Ard, am fierbințeli pentru tot ce-i nou,
Noi prieteni, noi chipuri