Gerra Orivera - poeziile altor autori

Să-l închidem pe acest iepure
ca pe o fereastră deschisă,
să tragem după noi bivolul,
iar tu, cea dinnapoia spinării mele

Mi-adaug firul vieții la dunga arcuită
a timpului ce mișcă pământul pe orbită,
cu fiece răsuflet al pieptului s-apropii
cerul rotund, cu sorii ce-mi încăpură ochii.

Cine ești tu, cel care ești,
și unde ești, când nimic nu este?
Născut dintr-un cuvânt îmi duc înțelesul
într-o pustietate divină.

Eu am venit de foarte de jos, de lângă taine
M-au cotrobăit în voie plantele, la început,
după-aceea pestii și ereții și lupii și vulpile faine.
Pe toți i-am incaput.

Se-neacă pe apa solzoasă lumina,
zeule mare!
Acum, chiar acum, când citești tu, cititorule
cuvintele acestea

Uneori ai dreptate
și aceasta mă tulbură și mă face nefericit.
Uneori mă ai pe mine
însingurând cifra unu.

Altă generație de viermi de măr se-arată,
știu căci am dormit și eu cu tâmpla pe un măr
Chiar și altă ruginire ne îmbată
înlăuntrul nostru ruginit de adevăr.

pentru cele două
picături de rouă
(să mi-o publice postum)

Revelația este un fapt de jale.
Curiozitatea o durere.
De ce la urma urmelor să am atâta timp
pentru mirare.

Casa cu ziduri mișcate
cu odăile călătorind una într-alta.
Sub pene de pasăre, tavanele toate
trec marea, spre Malta.