Apparuit - Ezra Pound

Aurie se înălța casa, în portalul te-am văzut
pe tine, minune, tăiată în țesătură subțire, un
semn. Viața a murit în flacăra lămpii, pâlpâitoare,
zvâcnind în uimire.

Sângerii, înghețate în rouă, rozele se închină unde
tu, depărtată, înaintând în soarele fermecat,
sorbi viața pământului, văzduhului, voalurile
învăluindu-te aurii.

Verzi sunt cărările, suflarea timpurilor este a ta acolo.
deschisă e lumea, dar mersul aspru al oțelului
întunecată l-ai îndrăznit și temutul văzduh
s-a despicat la trecerea ta.

Grăbită în îndrăzneală, tu, în scoica de aur, aruncând
în lături mantia trupului, venit-ai
neabătută cu fruntea strălucitoare, și amuțită lumina
s-a stins peste trupul tău.

Umărul sculptural dezgolit, gâtul pulsând în
fâșii de lumină îngemănate, cea mai frumoasă
dintre ființe, firav albastru, vai mie!
curând risipită.

Înveșmântate în licăriri aurii, desăvârșire fragilă,
trecătoare ca vântul! Țesătura vrăjitoreștilor mâini!
Tu ființă de aer, tu, cu viclenie copilărească ai îndrăznit
să te înfățișezi astfel.


Traducere de Mircea Ivănescu și Radu Vancu

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Ezra Pound



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.