Gerra Orivera - poeziile altor autori

Plaja mișcă din mustăți.
Iarba seacă-mi joacă feste.
Bate vântul peste aceste
vesele singurătăți.

Călcam împreună pe maldăre de prune
ca pe-un elastic și vânăt pământ.
Aerul mirosea a horincă și amărăciune.
Așteptam să mă scoți din toamnă, cât mai curând.

A fost o dragoste ca un acord de Bach,
de-o gravitate limpede… Aveam odată
nobilă mișcare-analizată
ca a figurilor, la șah.

Să nu îngăduim slăbiciunilor noastre,
ca unor mâțe lihnite,
să ne vâneze blidele,
să năpârlească-n așternutul nostru,

În glastra de lângă fereastra
clădită în ger,
a izbucnit iarba, gălbuia, albastra,
ca un semnal de alarmă, ca un reper.

Există-ndrăgostiți fericiți
care rămân împreună,
și-al căror sărut proaspăt sună…
Auziți… auziți…

Marea, din nou marea cu sarea
ți-o făgăduiesc de departe. Nu vii.
Nisipul cu grăunțe plumburii
îmi consolidează nemișcarea.

Subțiri, tăioase, albe plicuri,
întârziate prea adesea,
cu sângele-mi să nu le picur
nici până azi n-am înțeles.

– Sunt masa la care mănâncă
și-și întind unul altuia pâinea și sarea.
– Sunt patul în care dorm
pierzându-și, treptat, depărtarea.

Stau acum și mă uit în oglindă.
Pot întineri și pot îmbătrâni după plac.
Dacă vreau, pot să semăn cu un animal
sau cu o plantă, sau chiar.