Gerra Orivera - poeziile altor autori

Ea se desfăcu de ea însăși, de câteva ori la rând,
până la o nuditate posibilă,
pentru a-i ajuta lui să-și facă loc
prin mulțime, până la ea.

Lupi și zăpezi și uimirea că sunt împreună
îi făcuseră foarte tăcuți. Printre copaci
pândeau vechile lor trupuri și vechii lor ochi
cu vechi priviri, parcă neacceptând să fie

Ei nu știau decât atât: că începe
prima lor noapte de dragoste. Pătrunseseră
într-un decor inventat anume, într-o odaie
din care fuseseră scoase câteva tablouri lugubre,

Ești nemuritor ca mișcarea.
Aerul îți înfășoară capul,
un văl diafan, colorat,
și despici copacii ca pe-un torent verde, unitar,

Dragul meu Ionică Ion,
vechi prieten de șotron,
din capul tău ciugulește
o pasăre ca un pește;

Poftim, poftiți, apropiați-vă de vitrină.
Vă prezint o machetă de univers.
Să contemplăm, deci, trofeele și-această fină
colecție de eșafoade cu sângele aproape șters.

Când schilozii își aruncă-n aer cârjele,
cârjele cad în capul nostru, al celor teferi,
și tot noi suntem aceia care-i luăm în brațe,
cu o clipă înainte de a se prăbuși,

E o noapte-n care,
dacă ai rămas,
negreșit ți-apare
lebăda cu nas.

Îngerului i se tăie o aripă.
Încearcă totuși să zbori, spuse Domnul,
încearcă totuși să zbori,
chiar dacă-i să fii dizgrațios,

Întâi, sfios, îmi înconjurase
gâtul, cu volute melodioase,
încât mi-era-mbrăcat tot gâtul
în brățările acelei melodii,