Gerra Orivera - poeziile altor autori

Acest lucru s-a întâmplat. După încoronarea lui Nufsibaal,
regele Byblus, s-a retras în dormitorul său
- chiar camera pe care i-o construiseră cei trei magicieni pustnici ai munților.
Și-a scos coroana și veșmintele regale și a stat în mijlocul camerei,

Am fost,
Și sunt.
Așa voi fi până la sfârșitul timpurilor,
Căci sunt fără de sfârșit.

Sunt fire de argint presărate, coborâte din cer
De către zei. Natura mă ia apoi, spre a-și împodobi
Câmpiile și văile.

A fost odată un om care avea o vale plină de ace.
Și într-o zi, mama lui Isus a venit la el și i-a spus:
„Prietene, haina fiului meu este ruptă
și trebuie să o reparam înainte să meargă la

Dă-mi flautul și cântă,
căci nemurirea stă într-un cântec
și chiar după ce noi vom fi pierit
flautul continuă să jelească;

Mă întrebi cum am devenit nebun. S-a întâmplat astfel:
într-o zi, cu mult înainte ca mulți zei să se fi născut,
m-am trezit dintr-un somn adânc și am descoperit
că toate măștile îmi fuseseră furate

Pe un munte singuratic trăiau doi pustnici care Îl slăveau pe Dumnezeu
și se iubeau unul pe celălalt.

Acești doi pustnici aveau un singur vas de lut, care le era

Dumnezeu a desprins un duh din Sine și l-a plăsmuit întru Frumusețe.
A revărsat asupra ei toate binecuvântările grației și ale bunătății.
I-a dăruit cupa fericirii și i-a spus:
„Nu bea din această cupă decât dacă uiți trecutul și viitorul,

Prietene, nu sunt ceea ce par a fi. Aparența este doar o haină pe care o port
– o haină țesută cu grijă, care mă ferește de întrebările tale și pe tine de neglijența mea.

„Eu”-l din mine, prietene, sălășluiește în casa tăcerii

În ceasul cel mai liniștit al nopții, pe când zăceam pe jumătate adormit,
cele șapte euri ale mele stăteau laolaltă și șopteau astfel:

Primul Eu: Aici, în acest nebun, am sălășluit în toți acești ani,