Gerra Orivera - poeziile altor autori

Am luat hotărârea să nu mă despart niciodată
de copilărie, de adolescență, de tinerețe,
ci să-mi trăiesc simultan toate vârstele,
ca trunchiul de copac să fiu propriul meu calendar,

Cad în genunchi și-ți mulțumesc, iubire,
Pentru aceste zilnice semnale
Și voci ale mărinimiei tale
Cu care-mi umpli sufletu-n neștire.

Mi-e foarte greu să mă despart de voi,
Pământ bulgar, prietenii mei noi,
Orașe, maluri, voci, apusuri, chipuri…
Ceramica lucioasă-a stâncii ude

O voce, desigur, cea mai feroce
din câte mi-a fost dat să aud
în călătoriile mele de nord și de sud,
vrea să-mi spună ceva și nu poate,

Zâmbetul tău flutură ca o frunză străvezie
pe buzele tale închise,
și în somn visezi vise frumoase.
Mă-aplec pe acolada trupului tău

Dacă ai putea s-o presimți,
i-ai pune în cale obstacole,
te-ai împotrivi,
ai născoci ceva foarte năstrușnic,

Mâinile tale, străbătând perdelele ploii,
mâinile tale printre arginturi le văd trecând,
mai suple decât pasul Păsării de Foc.
Frumoasă ești, iubita mea.

Ținutul roșcovan ca un obraz lipovenesc
îl cunosc. Toată vara la el mă închin.
Dar azi e-n cutele priveliștii ceva străin,
și cucuvăile țipă de mă amețesc.

Vântul de sud răcea marea treptat.
Nu ne ocolea nici pe noi, încercând
să culce treptat, la pământ,
spicele dragostei.

Vine furtună. Ceru-i solemn.
Copacii-ncremenesc într-o spaimă de lemn.
Cu păru-n dezordine, ca o plantă țepoasă,
gonești către casă, acasă.