Gerra Orivera - poeziile altor autori

Eu știu că arta e aridă... Dar, oricum, asta nu-i o scuză
Să-mi sperii astfel biata muză
Timidă

Clopotniți sure, cuiburi pentru vânt,
Cu trepte măcinate de vreme și de cari,
Săpate-n inimi calde de stejari,
Și-atât de vechi, că parcă-s de pământ.

Se topeşte bruma-n soare…
Prin grădini,
Pe lilieci,
Stau ciorchini

Aseară, prin grădina amorțită,
Din tufe de pelin cu frunze mici
A apărut în taină un arici,
O mică vietate ghemuită.

Măicuța lui fusese dulce și frumoasă,
Stăteau la margine de târg - o casă
Ce-abia se mai ținea pe căpriori,
Dar dinaintea ușii aveau un strat de flori:

Peste ierburi și răzoare
Se-ndreptau spre - aceeași floare
Două picături de soare:
O albină

La piatră cenușie de hotar, în miezul zilei arse m-am oprit
Cu sufletul amar
Și ostenit. M-am rezemat, șovăitoare,
De piatra caldă lângă care-au stat

Din putrede-mplețiri de buruiene,
De ferigă stropită cu rugină,
Albastre campanule, în lumină,
Potirul fin și-l leagănă alene.

Eu niciodată nu pot fi de vină
Când plouă sau e cerul înnorat
Și mor pe straturi florile-n grădină,
Să știi că numai tu ești vinovat.

Ulcică de lut cu mușcată
Își macină smalțu-n fereastră,
Și floarea o-ntreabă, mirată,
De ce e așa de albastră.