Gerra Orivera - poeziile altor autori

Vânătorul pleacă grabnic l-a zorilor ivire,
Şi pe soare, falnic oaspe, îl salută cu iubire.
Lumea veselă tresare, mii de glasuri sunătoare
Celebrează însoţirea naturii cu mândrul soare.

S-a dus zăpada albă de pe întinsul ţării,
S-au dus zilele Babei şi nopţile vegherii.
Câmpia scoate aburi; pe umedul pământ
Se-ntind cărări uscate de-al primăverii vânt.

Noroc bun! Pe câmpul neted ies românii cu-a lor pluguri!
Boi plăvani în câte şase trag, se opintesc în juguri!
Braţul gol apasă-n coarne; fierul taie brazde lungi
Ce se-nşiră în bătătură ca lucioase, negre dungi.

Aerul e viu şi proaspăt! el trezeşte şi învie
Pieptul, inima şi ochii peste carii lin adie.
Balta-n aburi se ascunde sub un văl misterios,
Aşteptând voiosul soare ca pe-un mire luminos.

Precum în vară dulci păsărele
Sosesc voios
Şi pe un arbor cuprins de ele
Cântă frumos;

În lacul de Como e unda senină
Ca cerul albastru ivit printre nori.
În juru-i se-ntinde un rai de grădină
Ce varsă pe maluri buchete de flori.

Pe când steaua se oglindă
În izvorul tăinuit,
Crinul merge de colindă
Câmpul verde şi-nflorit,

Cristos mântuitorul din morţi a înviat,
Şi fruntea-i ca un soare,
Lucind peste popoare,
Fiori de nemurire în lume a-mprăştiat.

E noapte! Magenta în umbră dispare
Cu rănile sale, cu zgomotu-i mare

De tunuri, de oaste, de cai zburdători,

Gondola trece şi-n urma-i lasă
Un vers de jale ce mă apasă:

„Cine-n gondolă pe-o noapte lină,