Gerra Orivera - poeziile altor autori

Merge, merge – greu ajunge!
Are coarne – dar nu-mpunge.
E ghebos
Şi fricos,

Chel ca-n palmă, bosumflat,
Zi şi noapte stă culcat.
S-ar scula şi el, vezi bine,
Însă curpenul nu-l ţine..

Ţi-ai mânat prin veacuri turmele pe plai,
Din stejarul Romei tu mlădiţă ruptă,
Şi-ţi cântai amarul din caval şi nai.
Dar cumplit tu fost-ai când te-au dus în luptă

Ţară-avem şi noi sub soare,
Şi-o râvnesc duşmani destui,
Dar prin vremi asupritoare
N-am lăsat-o nimănui.

În vale văd căscioara cu straşină de brad;
Aud, târziu prin noapte, pâraiele ce cad
Cu vuiet de pe dealuri; şi-ntinsele păduri
În cor îşi cântă doina, cu zeci de mii de guri.

A venit un lup din crâng
Şi-alerga prin sat să fure
Şi să ducă în pădure
Pe copiii care plâng.

După-atâta frig şi ceaţă
Iar s-arată soarele.
De-acum nu ne mai îngheaţă
Nasul şi picioarele!

Danciul Cuma se pornise la oraș. Și-a târguit
O lulă de cea domnească, precum nu s-a pomenit
Nici la neam de neam de Cuma; avea camis plin de stele,
Dar știi stele tot de-aramă cu flori galbene-ntre ele,

Din nou aprinse Eris a certelor făclii,
Pentru regatul care stă sub a noastră mână,
Pe dalbele și mandrele italice câmpii
Veneția fu cauza, Veneția bătrână,

(de principele Emil de Schonaich-Carolath)

Pe-o stâncă în Iudeea, între pomii
De olandri înfloriți, odată