Gerra Orivera - poeziile altor autori

Ades în codri noaptea, la stele,
Mici păsărele duios suspină.
Dumnezeu ştie ce cântă ele,
Căci, în unire, lui se închină.

A Italiei libertate
Va insufla o nouă viaţă
Legioanelor uitate
De la Dunărea măreaţă.

Pe o noapte-ntunecoasă,
Pe o mare furtunoasă,
Trece-un vas necunoscut.
Care geniu îl conduce

Pe deal, la Palestre, vitejii Zuavi,
Bersalierii sprinteni, Vânătorii bravi.

In oastea germană s-aruncă împreună

Când glasul Providenţei te-a rechemat în ceruri,
Ca să măreşti podoaba cereştilor misteruri,

O, fiică a Moldovei! o, suflet îngeresc!

Scumpă Moldovă! ţară de jale!
Ah! în ce stare tu ai ajuns!
Lasă-mă a plânge rănile tale,
Căci până-n suflet mă simt pătruns!

Pe senin călătoreşte
Un nor tainic plutitor.
Al meu suflet ce jeleşte
După el se înalţă-n zbor!

Cunoşteam odată
Un om rătăcit,
Cu mintea furată
De-un gând strălucit.

În zgomotul de tunuri ce tună ne-ncetat
La Crâm, pe triste ţărmuri, mă plimb întristat,
Şi-n cale-mi, pretutindeni, calc ţărnă de morminte
Sub care zac pierdute grămezi de oseminte.

I

Inima-mi e amărâtă,
Zarea vieţii înnegrită!