Gerra Orivera - poeziile altor autori

Etern, Atotputernic, o! Creator sublime,
Tu, ce dai lumii viaţă şi omului cuvânt,
În tine crede, speră întreaga românime…
Glorie ţie-n ceruri, glorie pe pământ!

Sub cer de plumb întunecos,
Pe câmp plin de zăpadă
Se trăgănează-ncet pe jos
O jalnică grămadă

În poveştile frumoase ce se spun la şezătoare,
Sunt cai ageri, iuţi ca gândul şi cu darul de cuvânt,
Unul galben ca porumbul aurit la foc de soare,
Altul negru ca păcatul… amândoi copii de vânt!

Mandarinu-n haine scumpe de mătase vişinie.
Cu frumoase flori de aur şi cu nasturi de opal,
Peste coada-i de păr negru poart-o vânătă chitie
Care-n vârf e-mpodobită c-un bumb galben de cristal.

Pe câmpia dunăreană, care fuge-n depărtare,
Unde ochii se afundă dintr-o zare-n altă zare.
Ca pe sânul fără margini şi pustiu de ocean.
Unind două orizonuri, iată valul lui Traian!

Pe ceru-nalt luceşte un râu albiu de stele
Ce curge spre Moldova din tainicul noian;
Ca flotă luminoasă, luceferii prin ele
Cutreieră în umbră cerescul ocean.

Faptul zilei se aprinde pe a dealurilor frunte,
Ş-un râu falnic de lumină se revarsă peste munte.
Iarba coaptă străluceşte, ea se clatină la vânt,
Ş-a ei umbră lin se mişcă în dungi negre pe pământ.

Plăcută, simţitoare, în toate graţioasă,
Eşti dulce ca seninul de zi primăvăroasă,
Şi ochiul ce oglindă cu drag fiinţa ta
Nimic în astă lume nu-l poate întrista.

Superbă, maiestoasă, te simţi că eşti regină,
Căci fruntea-ţi se înalţă când lumea se inclină,
Şi imnul omenirii, un imn de adorare,
Ajunge până la tine in slabă suspinare.

Pe zidul din Alhambra luceşte-n răsărit
Un chioşc în filigrană de marmură-aurie,
Cu stâlpi şi arabescuri de jur împodobit,
Prin care se-ntrevede nălţimea azurie.