Gerra Orivera - poeziile altor autori

Păsările călătoare
Pleacă dacă-i frig şi plouă,
Pe uscat ca şi pe mare
Şi dau lumea pe din două.

Poetul n-are voie să trădeze
şi nici să facă glume despre Neam,
el simte totul, de la Rău la Ram,
născut ca lacrima de metereze.

Prea târziu am ajuns la Paris, prea bătrân,
n-am avut nici noroc, nici chemări, nici curaj,
unde sunt, mă trezesc doritor să rămân
şi, cu grele picioare, m-ating de pavaj.

Acest pustiu ce ne îngroapă-n el,
acest pustiu crescând din oră-n oră,
acest pustiu curat ce ne devoră
ca remuşcarea după un măcel.

În toată existenţa omenească
nu a existat zidire durabilă
dacă în ea nu a fost zidită o femeie.

Din clipa în care pe lume
o mamă pe noi ne-a născut,
ca într-un proiect fără milă,
urmăm un traseu cunoscut.

Cui să trimit această tristă scrisoare
pe care o scriu liniştit şi fără speranţă
rezămând hârtia ei
de tot oraşul,

Eu recunosc că am făcut greşeala
De a slăvi prea mult conducătorul
Făcându-i ode şi-ndemnând chiar sala (să cânte):
Partidul, Ceauşescu şi Poporul.

Şi totuşi există iubire
Şi totuşi există blestem
Dau lumii, dau lumii de ştire
Iubesc, am curaj şi mă tem.

Starea de graţie
vine şi trece,
stânga e tulbure,
dreapta e rece.