Gerra Orivera - poeziile altor autori

Suferința mea, iubito,
S-o aștern în fraze vrei?
Ca și cum n-ai fi citit-o
Lămurit în ochii mei...

Ce-aș vrea să mai iubesc o dată,
Să simt din nou a vieții primăvară,
În drumul meu pustiu să mai răsară,
Ca din povești, o zână adorată.

Să fii tu, cărți a, judecătoare,
Ce zici? Minune-ar fi o lume fără soare!

Luna, tu ești sclava albă, fulg ursit în veci să meargă.
Eu, mai veche decât vremea, si decât lumea mai larga,
Neclintita-s, si nici cuget ca-n cuprinsul țării mele
Furnica popor de stele.

Oblonitu-mi-a fereastra
Gerul cu-a lui flori de gheață;
Și în toată casa asta
Eu sunt singura viață.

I

Și-au tremurat stăpânii lumii
La glasul blândului profet

pod îngustat
piciorul scapă între scînduri
dedesubt foșnet deasupra închipuirea
spic vîlvoi la capătul șirei

cină bogată în viscol
cină la care venim pe rînd sfîrtecați
dar venim
înainte de a fi ajuns în această sală

Când dintre toamne da-m-or la o parte
În anotimpul de cucernicie
Ascetizând în alb ca o stafie,
Cu ochi de somn aș reciti o carte .

ești prea inteligent să nu-nțelegi
captivitatea celui de pe zid
eu nu fug nu te caut
te văd nu înaintea mea ci sus pe muchia