Pro domo - Otilia Cazimir

Deși n-admit asemenea confuzii,
Din partea mea, oricum, sunt încântată
Că m-ați putut asemui vreodată
Cu cel mai leneș favorit al muzei.
Dar cel ce nu-s e tare indignat:
Cum s-a făcut de l-ați luat -
Pe el - drept fată?...
E greu să mă cunoașteți, iată,
Degeaba ați deschis ancheta:
Din SSR eu nu fac parte
(Am învățat atâta carte
Cât să nu fiu analfabetă...),
Iar de reclamă nu fac uz:
Mi-e frică de aluzii indiscrete -
Deși, cochetă, nu refuz
Să mi se publice portretul prin gazete.
Nu am nici zei ocrotitori,
Succes de prese n-am avut,
Nici n-am citit la șezători,-
De nu m-ați fi cunoscut?
Dar eu sunt eu, atât cât sunt,
Că de-aș fi fost balon de spumă
Umplut cu vânt,
Cum cel ce spuneți c-aș fi nu-s,
Ar însemna că m-ați distrus
C-o glumă! Asupra mea m-aplec s-ascult
Cu gând neliniștit și viu...
Nu, să fiu altul nu-mi convine
Oricât de mare-ar fi să fiu!
Iar spiritul, puțin sau mult
Îmi aparține. Când sufletul să cânt mă-mbie,
Nu sun-a sec, nu sun-a gol.
Doar n-a pus nimeni monopol
Pe fantezie! De aceea-mi șade-n gând mereu
Elogiul vostru ca un spin.
Deși-s abia umil pigmeu,
Permiteți-mi să fiu puțin,-
Dar să fiu eu

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Otilia Cazimir