Cum s-a făcut de m-ai luat în samă?
Vezi, mai prudent era să taci,
Că e destul pe cineva s-ataci, -
Atacul dumitale-i o reclamă.
Și-n loc, acuma să mă dau afund
Ca-ntr-o fântână părăsită-n mine,
Fiindcă ții, îți fac plăcerea să-ți răspund
Că mie nu mi-e frică de furtună;
Când, vara, fulgeră și tună,
Eu nu mă-nchid cu spaimă în odaie,
Ci ies, cu capul gol, în vânt și-n ploaie...
Da, știu: luptăm cu arme inegale
Și, îndrăzneață ori umilă
Tot nu scap de săgeata dumitale...
(Noroc că știu că-i de șindrilă!)
Iar eu, ca să mă apăr de atacul
Ce-n loc să-mi dea lungi nopți de insomnie
M-adoarme, cum pe prunci i-adoarme macul,
Am la-ndemână doar croșetul, acul
Și, uneori, și câte-o ironie.
Dar azi nu pot să mă decid
Să-mi rup degeaba câțiva spini.
Deși-mi lipsește la canini
Punguța verde cu venin,
Cuvântu-mi e adeseori acid
(Al dumitale-i din născare... alcalin)
Ș-apoi, să-ntep c-un ac de pălărie
O nestatornică vedenie de fum?
Să suflu pâcla de pe drum
Când știu că vântul, c-o bătaie din aripă,
O risipește într-o clipă?
Când mă lovesc pe drum de-o piatră
O dau cu vârful ghetei mai la vale
Și-mi cat în liniște de cale.
Pe-o biată piatră cine se răzbună?
O piatră nu-i nici rea, nici bună...
Distribuie: