Gerra Orivera - poeziile altor autori

O furnică duce-n spate
Un grăunte jumătate.

– Încotro fugi, surioară?

Nici o floare:
Numai pete mari, de soare…

Doar din frunza cafenie

Ssst! Micuţa gerului,
Cu mânuţa îngheţată,
Bate-n poarta cerului
Şi întreabă supărată;

Creştinii câţi nu dorm, cu spaimă cheamă
Pe maica lui Hristos şi-aprind grăbit
Tămâie şi-usturoi pe-un vas de-aramă.
Ea singură-n căscioară, biata mamă,

Vine ploaia! Las’ să vie!
Da, ce-i bună ploaia ştie,
Iarba arsă din câmpie
Las’ să vie! Las’ să vie!

(Pe Câmpia Smârdanului, 1877)

Şi-acei ce de-a pururi au glume,
Azi tremură muţi şi-ngheţaţi

Râd cu toţii! Singur mortul
Tace-aşa pe loc.
Vine-o fată, pune ortul
Mortului pe piept, sub cruce,

Iată-i chiotind în cânturi,
Cupe-ncununând cu vin;
Flota cu sprijin de vânturi
Vâjâie sub cer senin –

Rumi adunase-n creier
Toată cuminţenia lumii –
Şi-ntr-o zi regele Gupta
Cheamă la palat pe Rumi.

– „O văd, o văd! Departe-n văi
Cu groază-n suflet, Tată sfânt.
Cu părul despletit în vânt – „
Şi ochii lui s-aprind văpăi.