Smart - Vasile Alecsandri

Întinde cu mândrie aripile-ți ușoare
O, sufletul meu vesel, o, suflet fericit!
Înalță-te în ceruri și zbori cântând la soare,
Căci soarele iubirii în cer a răsărit
Și'n cale-mi s-a oprit!
Veniți năluciri scumpe: dorinți, visuri mărețe,
Ca păsări călătoare la cuibul înflorit
Veniți de'ngânați vesel a mele tinerețe.
Căci steaua fericirii în ochi-mi a lucit...
Iubesc și sunt iubit! *
Sunt ore fericite, sunt tainice plăceri,
Ce'n cumpăna vieții plătesc ani de dureri;
Atunci falnic omul ridică a sa frunte
Și'n ceruri cu mândrie ațintă ochiul său.
Ființa lui se'naltă ca vulturul de munte.
Iubirea lui îl schimbă și-l face Dumnezeu.
Atunci mai dulce steaua lucește 'n miez de noapte,
Și'n zări seninul pare mai vesel, mai curat;
Și'a zilei mii de glasuri, s' a nopții mii de șoapte
Îl proclamează 'n fală al lumii împărat!
Sunt urme prețioase, sunt scumpe suvenire,
Ce'n suflet tipărite, ca el au nemurire!
Zadarnic timpul trece c'un zbor neobosit,
În sânul omenirii vărsând a iernii ghiață;
Lumina lor iubită lucește lin în viață.
Precum un soare dulce în veci nesfințit!
Așa nu te vei stinge din minte-mi nici odată.
O, suvenir puternic de dragoste 'nfocată!
O, timp ferice 'n care minunea ce iubesc
M' a deșteptat în raiuri cu glasu-i îngeresc! *
Era blânda oră a blândelor șoapte,
Când nu mai e ziuă, și nu-i încă noapte.
Pământul și cerul, ca doi frățiori,
Își dă sărutare prin stele și flori.
Și' n toată natura cuprinsă de dor
Plutea o șoptire de dulce amor!
Din marginea lumii a nopții regina
Vărsa' n calea noastră duioasă-i lumină.
Și'n luncă pătrunsă de razele ei
Zburau caii noștri cu aripi de zmei.
Mergeam noi în cale ca umbre tăcute,
Pe un covor de frunze, pe cărări pierdute,

Și 'n tăcerea nopții ce ne' nconjură
Sufletele noastre ca și noi zbură.
Zburau ca doi îngeri din stele în stele,
Dându-și sărutare tainic între ele...
De-odată fugarii cu ochii de foc
La capătul luncii s' opriră pe loc.
Iar dulcele înger, pătruns de simțire.
Îmi zise atunci cu-o dulce zâmbire:

-"Acum este ora când geniul sfânt
Aude și vede minuni pe pământ.
E ora ferice de sfânta uimire
Ce' n suflet revarsă fiori de iubire.
Spune-mi dar acuma, tu ce ești poet,
Ce poezii caută inima-ți încet?
-Dacă vrei să afli taina ce mă 'ncântă
Iată poezia ce inima-mi cântă:

De este vr' o ființă de este vre un nume
La care să se 'nchine un suflet omenesc:
Cu tot ce e mai nobil, mai iubitor pe lume,
Cu tot ce' n omenire e mai dumnezeiesc;

Tu ești acea ființă, tu, gingașă lumină
Aprinsă 'n a mea cale de însuși Dumnezeu!
Și sufletul meu vesel la tine se închină,
O, scumpa mea Elena! o, drag îngerul meu!
Când soarta vru să intru în rai de fericire,
Când ochii ei pe tine zâmbind te-au întâlnit.
Un fulger, o scânteie de vecinică iubire
Din ochii tăi pornită, în sânu-mi a lucit.
Ș'atunci în altă lume am re' nviat de-odată,
S' un soare mai fierbinte în ceru-mi s'a aprins
S' o lume fără margini, frumoasă, desfătată,
Ca o câmpie verde sub mine s'a întins.
Atunci natura 'ntreagă, zâmbindu-mi cu plăcere
Își puse pentru mine coroana sa de flori;
Și glasul maicii mele, curmând a mea durere,
Veni să mă dezmierde din cerul fără nori,

Căci fața ta iubită mi s' arată ori unde.
În vis, în flori, în stele, în dulcele senin;
Și inima-mi cuprinsă de dorul ce pătrunde,
Șoptea cu tine ăst-fel prin tainicu-i suspin:

Ferice de acela a căruia privire.
Trezind în al tău suflet un fraged, dulce dor.
Ar face ca să nască pe gură-ți o zâmbire
Ca zori misterioase de vesel viitor!
Ferice care, vrednic de-o soartă neașteptată,
Ar face pentru dânsul în ceas dumnezeiesc,
A ta inimă scumpă de dragoste să bată
Și glasu-ți cu' nfocare să-i zică "te iubesc!"

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Vasile Alecsandri