Odă statuiei lui Mihai Viteazul - Vasile Alecsandri

I. Mărire, adorare, îngenunchere ție,
Gigant din alte timpuri, fruntaș între eroi!
Mihai! Frate de arme cu dalba vitejie,
Oaspe de bronz scump nouă, sosit iar printre noi!
Pe-ntinsul țării astăzi e splendidă serbare;
Copiii se simt oameni, bătrânii-ntineresc.
Chiar târna din morminte s-animă și tresare,
Și umbre înarmate prin aer se-ntrunesc.
Azi, noi, români, cu toții pătrunși de-o nouă viață,
Umbriți de al tău nume feeric, legendar.



Cu-o falnică uimire stăm, te privim în față,
Căci tronul tău prin secole a devenit altar.
Și vulturul cu zboru-i din ceruri te-ncunună,
Țintind în zare ochii l-apus, la răsărit,
Și codrii, antici martori de gloria străbună,
Se mișcă-n zgomot mare de freamăt oțelit!
"Ce este-n România? Ce vifor o pătrunde?"
Întreabă, pe Danubiu, Balcanul speriat.
"Sunt Paștele române! Danubiul răspunde,
Privește! Mihai Bravul în bronz a reînviat!"

II.
O! dar, așa-i cu dreptul; să te revadă iară
Și muntele, și codrul și vulturul din el,
Mihai, Mihai, tu care avut-ai pentru țară
O inimă de aur și brațul de oțel.
Așa este cu dreptul: să reapari în lume
Măreț, superb, războinic, călare pe un zmeu,
Având de scut prestigiul cerescului tău nume
Și cap, și piept, și umeri de bronz că gândul tău.
O! mare domn! pe timpul de fapte colosale,
Când tu luptai, în vântul produs de spada ta
Nimic nu stă-n picioare, nimic nu rezistă,
Căci ea cântărea-n pumnu-ți cât soarta țării tale.
Și toți care-n orbire călcau țara română,
Ca spice secerate cădeau pe câmpul ei;
Chiar moartea, moartea crudă scapă coasa-i din mână
Sub fulgerul teribil ieșit din ochii tăi!

III. Feerică splendoare de vultur domnitor!
Atât avânt îți dase al Patriei amor,
Și gloria te puse l-atâta înălțime
Cât n-aveai tu deasupra-ți și-alăturea pe nimeni!...
Sigmund Bathor maghiarul a fost un mare ducă
Ce nu-ncapea în lume de tine și, aprins,
El vru să te eclipse vru țara să-ți reducă...
Murad era puternic! Sangeacul lui Murad
Lățea o neagră umbră pe lumea spăimântată,
Iar tu ziceai, în față cu furia-i turbată:
"Murad se crede-un cedru și nu-i decât un brad!"
Mehmet era teribil ca un torent de sânge
Pornit ca să înece creștinii pământeni...
Cine cuteza, cine visa de-al înfrânge?...
Tu l-ai secat în codrii de la Călugăreni,
Căci fost-ai dintre oameni cu semne suverane
Ce mor în apărarea popoarelor sărmane,
Și sceptrul lua grabnic în mâna-ți de monarc
Când forma unui paloș, când forma unui arc.

IV. Precum arhipăstorul ce poartă daruri sfinte,
Purtai moșia-ntreagă în inima-ți fierbinte
S-având lângă-al tău umăr poporul viu și tare,
În patru părți a lumei strigai în gura mare:
"Voi, turci, tătari și unguri unelte-ale prădării!
Românul e ca stânca în valurile marei.
Veniți cu falca-n ceruri... Pe-acest viteaz pământ
Nu tremură, nici fuge decât paloșu-n vânt.
La noi, bătrân, muiere, bărbat, copil de țâță,
Nepăsători de moarte, au inimă de criță.
Sunt copți de tineri încă l-al vitejiei soare.
Și sunt deprinși să moară pe dușmanul ce moare.
Ei știu să câte-n față iar niciodată-n urmă;
Și-n ochii lor dușmanii nu sunt decât o turmă,
Priviți! în a lot suflet nu este nici o pată,
Nici o rușine nu e pe fruntea lor săpată.
În ei, pe ei lucește, de-o vie strălucire,
Și inimă, și armă, și frunte, și gândire!"
Apoi lăsându-ți ochii să zboare cu mândrie
Pe bravii tăi tovarăși, vultani din Românie,
Ziceai: "Țara e mamă dulce, copiii mei!
Ferice care moare luptând pe sânul ei!
Din târna lui vor crește odoare vitejești,
Stejari cu lemn de arce, de ghioage românești!"

V. August erou a cărui memorie augusta
Trecut-a peste secole cu margine îngustă
Și s-a înscris în raze pe fruntea omenirii
Afară de domeniul uitării ș-a pieirii!
Precum odinioară pe toți electrizai
Cu glasul și ochirea-ți de-arhanghel, o! Mihai,
Privește primprejuru-ți cum vine-ntreg poporul,
Cum vine să admire în tine Salvatorul.
Vezi cum țara, ferice de-a exista pe lume,
Se simte-ncoronată cu falnicul său nume!
Mihai, devine iarăși sub cerul strămoșesc
Ecoul preaputernic de glas dumnezeiesc
S-aprinde iar scânteia de-antică vitejie
În noi carii aducem îngenunchere ție,
Gigant din alte timpuri, fruntaș între eroi,
Oase de bronz, scump nou,a sosit iar printre noi!

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Vasile Alecsandri