Gerra Orivera - poeziile altor autori

Tu care ești pierdută în neagra veșnicie
Stea dulce și iubită a sufletului meu!
Și care odinioară luceai atât de vie
Pe când eram în lume tu singură și eu!

Două suflete amice de copile pământene
Se-ntâlnesc în steaua lunii, se privesc duios prin gene,
Apoi stau într-o uimire, una alteia zâmbind,
Și-mpreună își iau zborul, prin senin călătorind.

Pe marea lină
Care suspină
Stelele toate plutesc ușor,
De ce, drăguță,

Pe cărarea înflorită, care duce la fântână,
În ștergar și în catrință, merge-o sprintenă română;
Ea la brâu-i poartă furcă și la sân un pruncușor,
Cu gurița lui lipită de al laptelui izvor.

Din cea zare luminoasă vine-un lung șir de cocoare
Aducând pe-aripi întinse calde raze de la soare;
Iată-le deasupra noastră, iată-le colo sub nor,
În văzduh călăuzite de-un pilot, bătrân cocor.

Fabulă dedicată lui A. Donici

Pe-un deal oare-care
Cu renume sfânt

Ieri pământul era verde,
Azi pământul e-nălbit,
Și prin negura se pierde
Soarele îngălbinit.

Romanță

De este-un vis amorul, un vis amăgitor,
Ferice de acela ce doarme ne' ncetat

Voi, ce-ați ajuns la bătrânețe,
Voi, ce-nfloriți la tinerețe,
Cari ați iubit, carii iubiți,
Stați la mormânt și vă gândiți:

Pe vârful visurilor nalte
Plimbatu-s-a junia mea,
Desprinsă falnic ca să salte
Din vis în vis, din stea în stea.