Barcarola venețiană - Vasile Alecsandri

Pe marea lină
Care suspină
Stelele toate plutesc ușor,
De ce, drăguță,
A mea steluța.
Lipsești tu numai din corul lor?

Dintre canaluri
Și de pe maluri
Se' nalț ' un cântec melodios.
De ce, Ninita,
A ta guriță
Nu se aude cântând voios?

Tainică noapte
Cu blânde șoapte
Te chiamă, dragă, s' o încununi.
Gondola geme,
Căci multă vreme
N'a fost cu tine printre laguni.

Ah! te coboară
Vesel, ușoară,
Dintr' al tău negru palat regesc,
Vin' de zâmbește,
De strălucește
Ca un luceafăr dumnezeesc.

Cu blânda-i față
Plutind prin ceață,
Luna din valuri se' nalță 'n cer,
A! vină, vină
Scumpă lumină,
Să mângâi dulce pe gondolier.

Eu în gondola
Cu-o barcarola
Visul tău gingaș voi îngâna,
Și noaptea 'ntreagă,
Ninita dragă,
Încet pe mare te-oi legăna!

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Vasile Alecsandri



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.