Pe-un deal oare-care
Cu renume sfânt
Făcea zgomot mare
O moară de vânt;
Dar biata morișcă,
Deși avea un pic
De porumb și hrișcă
Nu lucra nimic.
Părea că-i vrăjită
De duhul cel rău!
– Ce mai vijelie,
(Cugetă ades)
Trebuie să fie
De vale, pe șes,
Când eu în furtună
Mă lupt și vuiesc
Și ca o nebună
În loc mă-nvârtesc!
Însă pe câmpie
Liniște era.
Iarba cea verde
Nici se clatină,
Și la foc de soare
Bietul muncitor
Stropi cu sudoare
Micul său ogor.
– Ce de mai făină
O fi măcinând!
Zise o găină
La moară zburând.
–Te-nșeli surioară!
Spune-un șoim din munți
Vânt e mult la moară,
Da-i lipsesc grăunți!
Distribuie: