Ulcică de lut cu mușcată
Își macină smalțu-n fereastră,
Și floarea o-ntreabă, mirată,
De ce e așa de albastră.
În brațe cu floarea păgână,
Se uită la soare cuminte,
Ulcica albastră-i bătrână
Și nu-și mai aduce aminte
Eu știu - dacă n-o fi poveste -
Un cântec c-un meșter olar,
Ce-a fost îndrăgit în zadar
De nu mai știu câte neveste.
Dar el mângâia în neștire
Pământul fierbinte sub roată:
O dulce-arătare subțire.
Cu ochi nestatornici, de față.
În linia caldă i-a prins
Și gândul sălbatic și vina,
Și-n smalțul albastru, lumina
Din ochii plecați înadins.
Dar vremea se mistuie-n vreme
Și fata cu trupul fugar,
Și tânărul meșter olar
S-au fost pustiit cu blesteme.
Ce nume-au avut pe pământ
În apriga lor pribegie.
Ce spini le-au crescut pe mormânt
Nici eu, și nici nimeni nu știe.
Din dragostea lor de pripas
Din tânărul suflet durut.
Atâta pe lume a rămas:
Ulcica albastră de lut
Distribuie: