Dorurot - creaţii proprii

Câmpii și codri își dau mâna
Gemând de-otrăvi și dezbrăcări,
Căci lupi flămânzi ne păzesc stâna
Și pribegim în patru zări...

La poale de Ceahlău, o fată ca o zână,
În înghețat pârâu, spală un ghem de lână,
Ca lacrima-i pârâul, dar lâna-i ca ceaunul
Și nerănit mai are din degete, doar unul...

De un veac și jumătate
Curg spre noi limpezi izvoare,
Mir din file adorate,
Punți pe frunți cu gândul, floare.

Mi-s nopțile jinduri spre Căi de mistere,
Prin hore încinse din sfere vibrânde,
Semnând cu secunda destine născânde,
Preludii de visuri în vieți austere!

Mi-a topit genunea înc-o săptămână...
Pașii mei zadarnic cer ieșiri din rând,
Monotonă toamna, dric din frunze mână,
Leneș curge noaptea, stele numărând.

Retras timid sub pălărie
Îmi ascund ”farmecul” discret,
Sunt o enigmă ce îmbie
Cu ”surâsuri” la ...pachet.

Mai poți să țeși lumina-ți pură
Ca voal, pământului-mireasă,
Când urcă-n cer norii-i de ură
Și pacea nu-și mai află casă?

Refugii autumnale

Vrea firea, haina tinereții
Din verde rețesut de ploi,

Mi-s ochii frânghii către taine din stele
Iar luna o luntre-n galactic urcuș,
Spre pragul final al clipelor mele
Balade ivesc din magic arcuș!

Sunt clavirul vibrând aria toamnei.
Respir rodul mocnit de truda verii.
Lacrimi din prună sau vița puterii
Le-aduc prinos la vrăjile „Doamnei”.