Dorurot - creaţii proprii

Seninu-ți din ochi mi-i puterea
Să-ndur izbucnirea de zori,
Când visele nopții-și pierd mierea
Și-n gene-mi pui lan de cicori.

Câmpii și codri își dau mâna
Gemând de-otrăvi și dezbrăcări,
Căci lupi flămânzi ne păzesc stâna
Și pribegim în patru zări...

La poale de Ceahlău, o fată ca o zână,
În înghețat pârâu, spală un ghem de lână,
Ca lacrima-i pârâul, dar lâna-i ca ceaunul
Și nerănit mai are din degete, doar unul...

De un veac și jumătate
Curg spre noi limpezi izvoare,
Mir din file adorate,
Punți pe frunți cu gândul, floare.

Mi-s nopțile jinduri spre Căi de mistere,
Prin hore încinse din sfere vibrânde,
Semnând cu secunda destine născânde,
Preludii de visuri în vieți austere!

Mi-a topit genunea înc-o săptămână...
Pașii mei zadarnic cer ieșiri din rând,
Monotonă toamna, dric din frunze mână,
Leneș curge noaptea, stele numărând.

Retras timid sub pălărie
Îmi ascund ”farmecul” discret,
Sunt o enigmă ce îmbie
Cu ”surâsuri” la ...pachet.

Mai poți să țeși lumina-ți pură
Ca voal, pământului-mireasă,
Când urcă-n cer norii-i de ură
Și pacea nu-și mai află casă?

Refugii autumnale

Vrea firea, haina tinereții
Din verde rețesut de ploi,

Mi-s ochii frânghii către taine din stele
Iar luna o luntre-n galactic urcuș,
Spre pragul final al clipelor mele
Balade ivesc din magic arcuș!