Dorurot - creaţii proprii

De un veac și jumătate
Curg spre noi limpezi izvoare,
Mir din file adorate,
Punți pe frunți cu gândul, floare.

Mi-s nopțile jinduri spre Căi de mistere,
Prin hore încinse din sfere vibrânde,
Semnând cu secunda destine născânde,
Preludii de visuri în vieți austere!

Mi-a topit genunea înc-o săptămână...
Pașii mei zadarnic cer ieșiri din rând,
Monotonă toamna, dric din frunze mână,
Leneș curge noaptea, stele numărând.

Retras timid sub pălărie
Îmi ascund ”farmecul” discret,
Sunt o enigmă ce îmbie
Cu ”surâsuri” la ...pachet.

Mai poți să țeși lumina-ți pură
Ca voal, pământului-mireasă,
Când urcă-n cer norii-i de ură
Și pacea nu-și mai află casă?

Refugii autumnale

Vrea firea, haina tinereții
Din verde rețesut de ploi,

Mi-s ochii frânghii către taine din stele
Iar luna o luntre-n galactic urcuș,
Spre pragul final al clipelor mele
Balade ivesc din magic arcuș!

Sunt clavirul vibrând aria toamnei.
Respir rodul mocnit de truda verii.
Lacrimi din prună sau vița puterii
Le-aduc prinos la vrăjile „Doamnei”.

Cine sunt? Voi fi poveste...
Astăzi curg din întâmplarea
Vrută de Cel care Este,
Strecurându-ne suflarea!

Mi-e atât de dor, copile,
De ochii tăi cuminți,
Adună-ți niște zile
Pentru pierduți părinți!