Amână-mi iubito, trezirea

Autor:dorurot


Adăugat de: dorurot

luni, 26 februarie 2024

Seninu-ți din ochi mi-i puterea
Să-ndur izbucnirea de zori,
Când visele nopții-și pierd mierea
Și-n gene-mi pui lan de cicori.

O filă a vieții iar plânge
Cu lacrimi de sânge pe geam,
Să n-o știu, cu sete mă frânge
De dealuri ce-au ochi de mărgean...

De-i zi fără poale de ceață
Tu uită pe geamuri perdeaua,
Din tine strecoară-mi dulceață
În drogul amar ce-i cafeaua.

Visat-am un înger ce lacrimi
Vărsa pentr-un suflet pierdut,
Din „Cartea vieții” de patimi
Ștergea un fiu decăzut.

De-aceea iubito, mi-amână
Trezirea, că-mi aflu despoți,
Recheamă-mi visarea divină,
Înduplecă-mi somnul, că poți!

Pe „aripi” simt lanțuri cum sună:
Minciuni și miasme de gropi,
Noroc mi-e fântâna din lună
Și-un soare pierdut de miopi!


vezi mai multe poezii de: dorurot


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Viaţă
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? da
  • »» Vrei să fie analizată critic? da
  • »» Poezia a fost înscrisă în tema săptămânii: Poezia săptămânii nr: CCCLXXXV.


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.