Dorurot - creaţii proprii

Mi-s ochii frânghii către taine din stele
Iar luna o luntre-n galactic urcuș,
Spre pragul final al clipelor mele
Balade ivesc din magic arcuș!

Sunt clavirul vibrând aria toamnei.
Respir rodul mocnit de truda verii.
Lacrimi din prună sau vița puterii
Le-aduc prinos la vrăjile „Doamnei”.

Cine sunt? Voi fi poveste...
Astăzi curg din întâmplarea
Vrută de Cel care Este,
Strecurându-ne suflarea!

Mi-e atât de dor, copile,
De ochii tăi cuminți,
Adună-ți niște zile
Pentru pierduți părinți!

Cu frații în pădure, o culme-mpodobeam,
Cu fragi, zmeură, mure și cânt zglobiu pe ram,
Eu te chemam la umbră să-nvingi valul tristeții
Și-armonios să-ți curgă prin gânduri unda vieții!

De la Nistru pân’ la Tisa
De la Dunăre la mare,
Doinesc valuri necuprinsa
Și eterna noastră jale,

În voința noastră zeii-au pus peniță
Ce-mbracă fulgerarea-n negru tuș,
Planeta-i veșnic parc-o muceniță,
Canon cerând cu palmele căuș.

Visa grădina mea, o ploaie fermecată,
Spre cer țipa tot viul ce fremăta în ea,
Primit-a o urgie din bombe preparată,
Chimie de război și de otrăvuri grea.

Curg paznicii nopții, mistere și-atracții,
Coboară din sfere, divine vibrații,
Îmi împletește luna o zeghe de-argint
Ce aripile-mi leagă cu plăsmuiri ce mint.

De sub tălpi ne strigă lutul
Șiroind sânge jerfit,
Sărutări el vrea pe trupul
Plin de răni și otrăvit!