Dorurot - creaţii proprii

Unde oare a fost bucla drumului ce n-am parcurs?
Universuri paralele, clipa mare mi-ați ascuns!...
Mi-ați răpit cântul și zborul către țărmul neatins,
Unde-i raza ce topește golul umbrei, c-un surâs!

Vârtejul

Vârtejul mă duce ironic,
prin ere căzute sub timp,

Cum rochia-nveșmântă o mireasă,
Așa-n iubire ne-nfășoară mama ,
La primul scâncet inima și-o coasă
De trupul nostru, pân' va trece ...vama!

"Du-mă, fericire, în sus, și izbește-mi tâmpla de stele"

Așa visa Poetul care purta în sine,
O împletire-naltă a lumilor-culori,

Iriși de vis ți-a picurat Vistierul,
Smaralde purtând basmele pe unde,
Sau cum e marea când mângâie cerul,
Ori mura-n poieni când țepii-și ascunde.

În păcura nopții se cască adâncuri
Când crivățul urlă că-i unic stăpân,
Câmpia-i îndură dezgolirea de sân,
Pitit stă păstorul de turma de gânduri.

Apă și foc stau în cruce pe cer,
Ființă și lut, milostenie... sper.
Zeul de foc, în sfârșit, a străpuns
Caravana de nori, care țărnii i-a plâns!

Sub geamul ferestrei înguste
Coboară o vale ca-n rai,
Sprințare duc ape spre maluri,
Povestea de zâna din valuri,

Vântul poartă prin văzduhuri
Naufragiate nave,
Norii plumbuiți din cerul
Ce descarcă pe noi gerul,

Când genar din cingătoare
Scutura a nopții haină,
Dans vrăjit de ursitoare,
Din divin amăgea taină: