Sub geamul ferestrei înguste
Coboară o vale ca-n rai,
Sprințare duc ape spre maluri,
Povestea de zâna din valuri,
O-ngână și brazii din plai
Când saltă, din soare să guste.
Văd norii, miei albi cum se plimbă,
Promise speranțe de ploi,
Spre cer, flori și iarbă se-nchină,
E zâmbet de fragi pe colină,
Îi gust ca pe buzele-ți moi,
Căci viața-i,... noroc ce se schimbă!...
Ca sânul de fată mă cheamă
Rotundul din măguri, lasciv,
Zefirul mă urcă spre slava
Poienilor, unde otava,
Din ia de flori țesută naiv,
Parfumu-i sălbatic exală!
În măguri, ca firul de iarbă
Plutind în parfumul de flori,
Simt pacea cum curge prin vine,
Curg șoapte din cer despre tine!
Penel, de pierdute culori,
Iubirea, drag chip îmi închearbă!...
Cobor mai apoi la izvorul
Ce chipul ți-l poartă-n străfund
(De când l-ai luat drept oglindă),
Sorb apa-i ca setea să-mi stingă,
De tine toți porii-mi pătrund,
S-avem iar în pereche...zborul!
Deşi de multe ori este foarte distructivă, cenuşa vulcanică poate fi folositoare. Când cade în cantităţi mici, aceasta hrăneşte solul şi îmbunătăţeşte recoltele.
Citate şi Maxime:
Problemele nu sunt semnale de oprire, ci de ghidare. Robert H. Schuller
vezi mai multe poezii de: dorurot
Detalii poezie:
Distribuie pe: