Genar

Autor:dorurot


Adăugat de: dorurot

marți, 18 ianuarie 2022

Vântul poartă prin văzduhuri
Naufragiate nave,
Norii plumbuiți din cerul
Ce descarcă pe noi gerul,
Pun pe inimă zăvoare
Și nădufuri!
Plâng streșinele numai ciucuri,
Frigul, apei i-a stins zborul,
Dorul tot mai rar ne-ncearcă,
Gândul a-nghețat în barcă
Și să redeștept umorul
Nu-mi vin trucuri!...
De atâta întuneric
Nu văd lâna să o toarcă,
Bunici învârtind pe fusuri,
Firul timpului și-apusuri...
Gânduri ultime le-ncearcă
Ezoteric...
Lungi corăbii risipite
Zilele-n Genar oftează
După sudul plin de soare,
Când din greier, cânt răsare,
Iar pe țărm zâne visează
Toropite.
Peste cer trăgând cortină
În genar ni-e dor de stele!
Plânge lacul făr-oglindă,
Luna, fața-n el nu-și plimbă,
Nu-i pe chipul dragei mele
Doar... lumină!...


vezi mai multe poezii de: dorurot


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Iarnă
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? da
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? da
  • »» Vrei să fie analizată critic? da
  • »» Poezia a fost înscrisă în tema săptămânii: Poezia săptămânii nr: CCCXXI.


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.