Dorurot - creaţii proprii

E teamă în popoarele de oi,
Ciobanii-s rari și cam greoi la minte,
Se-adună-n haite lupii din zăvoi
Căci vânătorii au rugină-n flinte.

Am luptat cu iarna, viscolul și vântul
Pe-ascuțite stânci în drumul spre Parnas,
Lira lui Apollo-mi primenea avântul
Spre izvorul din furia lui Pegas.

Vreau morbul hibernării să mi-l sugrum c-o sfoară
Pe care-am înșirat zestrea de pânze albe,
În piept, o turturea bocește-o primăvară
Ce zi de zi adună îndoliate salbe.

Haotic dans au fulgii în strunga dintre ani,
Iar crivățul ne-alungă cenușa din cuibare,
Ne-nțeapă undrea-n oase spre a hrăni zăgani,
Dar măduva-i puțină și țipă a schimbare.

Rotirea aceasta e un zbor ce-a ajuns
Pe șiruri de scoici când negre când albe,
Pelinul sau mierea ni-s prânzul ascuns
Cât zori și apusuri vin să ne scalde...

Va veni o zi, când mă voi topi,
ca un fulg grăbit, spre un cer sporit.
Va veni un ceas, când lacrimi pe-obraz,
îndoind perdeaua, mi-or topi lin neaua.

Am mutilat plămânii verzi ai lumii
Și-i franjurat al ei combinezon,
Cerescul soare crapă fața humii,
Certându-ne prin ochiuri de ozon.

Tu ești salcia de veghe peste râu-mi prea-n vâltoare,
Ori ești grija din oglinda ce-ți arăt zâmbind spre soare.
Aplecată,prea smerită nu cutezi a privi cerul,
Vrei să-mi faci curgerea lină, vrei să-i descâlcești misterul...

Perne moi, pline de vise,
V-aș așterne în cerdac
Și când stele-s aprinse
Să mă-mbăt de liliac.

Vâsleau cândva, pe-un ocean-mamă,
Corpusculi alegând atracții
Urmând a genelor programă
Spre ale viului creații.