Dorurot - creaţii proprii

Cine sunt? Voi fi poveste...
Astăzi curg din întâmplarea
Vrută de Cel care Este,
Strecurându-ne suflarea!

Mi-e atât de dor, copile,
De ochii tăi cuminți,
Adună-ți niște zile
Pentru pierduți părinți!

Cu frații în pădure, o culme-mpodobeam,
Cu fragi, zmeură, mure și cânt zglobiu pe ram,
Eu te chemam la umbră să-nvingi valul tristeții
Și-armonios să-ți curgă prin gânduri unda vieții!

De la Nistru pân’ la Tisa
De la Dunăre la mare,
Doinesc valuri necuprinsa
Și eterna noastră jale,

În voința noastră zeii-au pus peniță
Ce-mbracă fulgerarea-n negru tuș,
Planeta-i veșnic parc-o muceniță,
Canon cerând cu palmele căuș.

Visa grădina mea, o ploaie fermecată,
Spre cer țipa tot viul ce fremăta în ea,
Primit-a o urgie din bombe preparată,
Chimie de război și de otrăvuri grea.

Curg paznicii nopții, mistere și-atracții,
Coboară din sfere, divine vibrații,
Îmi împletește luna o zeghe de-argint
Ce aripile-mi leagă cu plăsmuiri ce mint.

De sub tălpi ne strigă lutul
Șiroind sânge jerfit,
Sărutări el vrea pe trupul
Plin de răni și otrăvit!

Din zori pân'mă-nfrânge seara
Trei umbre-s universul meu,
Treime ce-mi întinde scara
Să urc, să cad aici, mereu.

Comoară nesecată, izvoarele străbune
Prin fresce, manuscrise, ne răscolesc gândirea,
Aureolate chipuri pogoar-o viziune
La noi, ce-ntinși pe spate nu-i intuim mărirea!