Curg paznicii nopții, mistere și-atracții,
Coboară din sfere, divine vibrații,
Îmi împletește luna o zeghe de-argint
Ce aripile-mi leagă cu plăsmuiri ce mint.
În răsărit, tenebre, oștenii dârji ai nopții,
Răniți în lac de sânge de împăratul bolții,
Se-mprăștie de slava-i când urcă spre zenit,
Și prefăcute-n griji, mă țin înlănțuit!
Când prințul luminii alunecă-n apus,
Pe zboru-mi amânat încă o zi a curs,
Dar am să trag perdeaua pe-al zilelor sobor
Și-n fântâna din mine, adânc am să cobor!
Acolo nu e lună, nici ziuă și nici stele,
Ca larvele-nfășat în visurile mele,
Voi crește-n crisalidă cu ouă prețioase,
Un fluture cu zborul prin spații-armonioase!
Coboară din sfere divine vibrații,
Dar nu-s pe frecvența ce-o au împărații,
Cu legi efemere sclipind de păcate,
Sodoma, Gomora sunt zări fermecate!
vezi mai multe poezii de: dorurot
Detalii poezie:
Distribuie pe: