Poezii despre Singurătate:

Mi-e frig și e urât.

Privesc casele din drum.

TU - uită-te la mine!
Direct în ochii mei să vezi
Rezultatul degradării umane!
Al meu suflet este fum,

Să se audă larg,
Fără de capăt -
Cum pieptul îmi fierbe,
În chinuri strivit;

Această vară s-a-înecat în ploaie,
Sătulă de prea marele deșert —
Înfuriat de vânturi sau inert —
Din clipa lenevită și greoaie.

Nu știu ce simți tu, dar
Îmi place să stau singur -
Fără numeni în jurul meu,
Care să mă critice, preseze,

Stau și zac înăuntrul sufletului meu,
Izolat de tot și toate,
Ghemuită, căutând parcă
Să fac un pas către libertate.

Zdrobit de durere
și
Plâns de plăcere;
Mințit cu iubire

Câteodată mă simt atât de pierdut,
Atât de singur pe lume...
Durerea îmi apasă existența,
Dorindu-mi să dispar,

Chiar dacă încă tânăr ești
Sau ești înaintat în viață,
Oricând poți să-ți construiești
Imunitate la speranță.

BRÂNDUŞE PE CÂMP


de Marian Florentin Ursu