Poezii despre Singurătate:

Chiar dacă încă tânăr ești
Sau ești înaintat în viață,
Oricând poți să-ți construiești
Imunitate la speranță.

BRÂNDUŞE PE CÂMP


de Marian Florentin Ursu

Într-un scrin din lada mea de amintiri,
Am păstrat tainic un luceafăr.
Ca și atunci când noaptea se va stinge,
Cu razele-i de aur, în camera pustie el va ninge.

Noaptea plânge printre stele, clocotind în nori, albastră,
plânge sufletul din ele, plânge luna cea măiastră
numai ochii mei usucă orice lacrimă de-azur
peste gene nu mai urcă sare udă de huzur

Cu fratele meu au plecat aripile mele
cu tatăl meu norii și soarele.
Rămâne doar să palpiti omniausent
din oase înfipte în lut

Of, Doamne, de câte ori mi-a venit să urlu
nu știu cum ai făcut
cum te-ai zbătut
cum m-ai luat în brațe făr‘ să fi văzut

E ziua mea - nu e în fiecare zi -,
M-am așteptat ca gândul să-ți fie doar la mine
Dar ziua mea s-a transformat în orișicare zi
Din inimă fugindu-ți în zările senine

IARBA ARZÂND

de Marian Florentin Ursu

Ascund atâtea tăceri nesăturate-n mine
și le hrănesc cu flori de gheață în suspine
e-atâta om în jurul meu și tace
numai din șoapte lumea se mai face

De ce mă dor cuvintele

De ce mă dor cuvintele, te-ntreb?
Nu sunt ele doar aer, vibrații sparte