Poezii despre Singurătate:

Într-un scrin din lada mea de amintiri,
Am păstrat tainic un luceafăr.
Ca și atunci când noaptea se va stinge,
Cu razele-i de aur, în camera pustie el va ninge.

Cu fratele meu au plecat aripile mele
cu tatăl meu norii și soarele.
Rămâne doar să palpiti omniausent
din oase înfipte în lut

IARBA ARZÂND

de Marian Florentin Ursu

De ce mă dor cuvintele

De ce mă dor cuvintele, te-ntreb?
Nu sunt ele doar aer, vibrații sparte

Inadaptabil
...
Uneori, privesc spre lume,
Toate-s cum sunt, e bine-așa,

...
Se-aude un greier cântând
În liniștea serii, adâncă
Ce trist e cântecu-i blând,

În nopțile amare,
Când somnul ieftin vrei să-ți vinzi,
Unor aștri mai timizi,
Tinzi...

Și-am văzut că nu mă vrei
Și-acum anii mi-s mai grei,
Văd și luna cum se plănge
Și o lacrimă îmi curge.

Mi-a pierit surâsul de-altădată
Mi-a pierit și inima pe drum,
Totul s-a schimbat deodată,
Totul este-acum un scrum.

Odată a fost o singurătate anxioasă
Și praful dansa într- un ritm infernal pe o masă,
Secundele băteau toba spartă în timpane
Și gura șoptea tremurând, temător: "De ce, Doamne!"