Poezii despre Singurătate:

Întemniţată de destin
Lupt cu singurătatea
Nu este un mai mare chin
Parcă mi-a luat totul - viaţa!

"Draga mea, ţi-am adus

un buchet de trandafiri,

Obişnuiam să fiu o mare,

Iar tu nisipul:

Peste umerii ei reci

Alunecau în ploi de mai,

Punctul infim ce sta şi veghează,

Pe valurile spumoase,

Maşina îşi făcea drum printre picurii de ploaie,

Iar ei o loveau greu şi abuziv.

A desenat pe trupul lui

Lovit şi vânăt tot,

Îngheţau cântece de viori

Pe buzele ei.

Iar de mor de tănâră!

Sa ma îngropi

Pe buzele secundelor ce trec,

Sclipesc clipele, se zbat,