Poezii despre Singurătate:

Să nu mai ard produc cenuşă
să nu te bat la cap că nu e uşă

Să nu scot gheara nu-s pisică

Acolo unde veşnicia s-a zidit,
Umbre de paşi ne duc spre ţintirim;
În gând cu amintirea şi un dor zorit
Aş vrea pământul să-l înmugurim!

Când voi pleca!...

Când voi pleca spre alt pământ,
Când voi îmbrățișa chemarea,

Cât ţi-am fost alături
ai condus lumea,
O lume surdă, mută,
Beată în dragoste oarbă...

Am intrat pe coridorul minţii tale,
O casă de magii şi nebuni,
Ce holuri lungi,
Camere goale,

Căci singur
ca anul acesta
ca anu trecut
şi ca de când

a adormit înserarea tristă
pe umărul meu
lăsând cuvintele laoparte

Când ochii tăi, pledând rujaţi o pierdere de inocenţă,
mi-au arătat în pat pustiul,
a nu ştiu cât-a oară
am lins abandonat adolescenţa fumurie,

Iubito!... un fleac!
Ne-am ciocnit din bărcuţe eşuate,
Eu vâslă, tu colac…
A fost un fel de leac:

Și dacă din absurdul apus al unei zile
pe care nu am trăit-o la maxim
se desprind noi cuvinte
e pentru că, uneori,