Poezii despre Singurătate:

Aprind lumina și alerg
Prin labirintul unui vis,
Tăcerile parcă converg
Și mă atrag într-un abis.

Printre case bătrânite
Se cârpesc potecile,
Lacrimi curg neostoite
La toate ferestrele!

Presar cenușă din tipar
Pe rugul nopților viclene
În anotimp cu număr par
Și boltă cu sclipiri obscene.

am adus cerul mai jos
l-am tras pe deasupra capului
cămaşă de noapte

Timpul şi-a închis zâmbetele triste
Într-un turn de fildeş...
Sunt amintiri ce zac cu uşile de focuri aprinse,
În închisori în care mintea n-are leac.

Mi-e dor!...

Mi-e dor de mine,
Mi-e dor de noi,

Poftim
cine-şi asumă
riscul de-a fi trist
acum

Frunză verde rogvaiv
te dezbraci fără motiv

Şi-ţi pui oasele la dungă

strigătul
e de la mine până la tine

sub acoladă

Pe-acest poem nu-l mai suport
epitete îi trântesc în faţă
îl dau afară ca pe-un mort
ce şi-a bătut doar joc de viaţă