Cu fratele meu au plecat aripile mele
cu tatăl meu norii și soarele.
Rămâne doar să palpiti omniausent
din oase înfipte în lut
Înăbușind durerea până a o face ură și diamant.
Și ceea ce am trăit se estompează.
Din noaptea zero
sfâșiată pe muntele chel...
Sunt mai puțin piele decât cicatrice
rădăcini și dărâmături
vezi mai multe poezii de: Drago Kozlov
Detalii poezie:
Distribuie pe: