Dorurot - creaţii proprii

”Eu nu strivesc corola de minuni a lumii”
Ci-s limpede fântână-n adâncuri adunând,
Argintul otrăvit din despletirea lunii,
Ori zori trandafirii, iubirilor veșmânt.

Seninu-ți din ochi mi-i puterea
Să-ndur amăgirea din zori,
Când visele nopții-și pierd mierea
În ziua cu pisc și vâltori.

Înapoi prin timp

”Tu crezi c-a fost iubire-adevărată?”
Eu cred c-a fost primita-mi spovedire,

Stau nori vrăjmași din nou pe țară
Și corbi flămânzi rotesc neliniști
Căci vor să-nfingă lunga gheară,
„În coapsa grăitoarei miriști”.

Fuse-amiază cu ninsoare,
Dar cu soare-n ochii mei
Ce-n albastra lor mirare
Scăldau feți frumoși și zmei!

Din ziduri gri și-asfalt cu smoală,
Migram în verdele din cetini
Sau din a spleen-ului cerneală,
Aflam balsam sub albi prieteni...

Seninu-ți din ochi mi-i puterea
Să-ndur izbucnirea de zori,
Când visele nopții-și pierd mierea
Și-n gene-mi pui lan de cicori.

Câmpii și codri își dau mâna
Gemând de-otrăvi și dezbrăcări,
Căci lupi flămânzi ne păzesc stâna
Și pribegim în patru zări...

La poale de Ceahlău, o fată ca o zână,
În înghețat pârâu, spală un ghem de lână,
Ca lacrima-i pârâul, dar lâna-i ca ceaunul
Și nerănit mai are din degete, doar unul...

De un veac și jumătate
Curg spre noi limpezi izvoare,
Mir din file adorate,
Punți pe frunți cu gândul, floare.