Cum rochia-nveșmântă o mireasă,
Așa-n iubire ne-nfășoară mama ,
La primul scâncet inima și-o coasă
De trupul nostru, pân' va trece ...vama!
Ne învelește-n zâmbet și ne-nvață,
Să strecurăm dorinți rugându-i ochii,
Să spunem „mamă” și „iubesc” în viață,
Să ne-alintăm în clinu-i de la rochii...
În trup are-ncifrat secretul vieții,
În sân e-ascuns izvorul ce ne 'nalță,
E soarele din ora dimineții,
E ploaia pentru-a fi curați, povață!
În taina nopții, c-un sărut pe frunte,
Ochii ei magici, rai de vise-aprinde,
Luminii minții i-a sădit grăunte
Și-aripi cât zborul zilelor cuprinde.
Spre porți de luminare, mândră duce
Odor, în care-a investit jertfirea
Când tata-i cuc cu cuibul în răscruce,
Și cuibul, puii nu-i cunosc doinirea!
E rândul tău acum să fii mireasă,
Pe frunte o năframă de iubire,
Din lacrimi, toți copiii să îți țeasă!
Iubirea ta , e mir de amintire!...
vezi mai multe poezii de: dorurot
Detalii poezie:
Distribuie pe: