Dorurot - creaţii proprii

Ruginii sau roșii, frunzele în toamnă
Ne măsoară vremea pe tăcute.
Vise spulberate, speriate ciute,
Ne coboară-n suflet bătrâneți nu teamă...

Cu genunchii goi prin spini, urc la tine poezie,
Bântuit, ca tot românul, de-a zicalei frenezie!
Poarta ta, cu nestemate din tezaur moștenit,
Cununând vechiul cu noul, mă trudesc să o deschid.

Cine colorează cerul violet
Când coboară peste zări, apusul?
Cine naște stelele discret,
Ca să lumineze Nepătrunsul?

O zi în rai


Talpa o scufund în lut,

Din sân ascuns în ii de in,
Răsună doina ca un imn,
Vin cosânzene pe cărare,
La Ștefan, pentru închinare.

Când trece miezul nopții și liniștea coboară,
Secundele abisul din suflete măsoară,
Simțim că mâine-i astăzi, de nu-l vom ști schimba,
Spre visele ascunse, de nu vom ști zbura.

Domoală e valea și-i molcom pârâul,
Cărări despletindu-l , animă tot satul,
Căsuțele-s albe, încinse de brâul,
Pridvoarelor puse spre poartă de-a latul.

Din flori, din pomi, prin ochi-avizi adun,
Verdele crud și roz și albul pur,
Adânc le-ascund în suflet căci vreau să le sădesc,
Mi-e sufletul mai tânăr... când văd culori cum cresc!...

E verde covorul ce-l flutură iarba,
Din flori e țesută azi iia ta toată,
Parfumuri adie din sânu-ți de fată,
Afară ne chemi , dezvelindu-ți podoaba.

Testamentul tinerei în pragul morții
autor Rotariu Dorel
(în memoria cumnatei mele)