Dorurot - creaţii proprii

De Florii
Plânge firul cel de iarbă,
Că iubita Ploaie nu-i
Nicăieri și nu se -ntreabă

Ca o gheață fuge-n vine
Frica de-a fi infectat!...
Șarpe ce fixează bine
Victima de al său pat!...

Sună vioara și hora se-ntinde,
Flăcăii de mijloc frâng fete cu foc,
Se urcă la ceruri tot jarul din joc,
Chiar soarele unde-i , mai tare s-aprinde.

Ochiul,ochiul acela,
Gigantic mărgean dintre lumi,
Cum scaldă-n iubirea sa , Geea!...
Cum suflete poartă-n genuni...

Mă doare tare că te-ai dus
Printre luceferi ,zbor divin!
Că epigoni în loc ai pus,
Cu toți trudim dar... nu sclipim.

Barba - un mănunchi de spini,părul - râu învolburat,
Ochii - suliți ascuțite tot păgâni au fulgerat…
Erai împărat pustiei cu țol din păr de cămilă,
Și iudeii și străinii de păcat să aibă silă.

Noapte dragă așteptată,
Cu speranțe de schimbare,
Clopoței vestesc în poartă.
Ce ne-aduce anul oare?...

E noapte grea căci cerul stă închis,
Nu știm când lumea se va împăca...
De asta sus toți îngerii au plâns,
Și lacrimile lor sosesc cu fulgii-stea.

Rotariu Vasile Dorel - Fuga din mreaja lunii


Pe tronul nopții, tu, crăiasă,

Mă legănam în visul ce nimeni nu-l mai știe,
E visul când în leagăn pluteam pe fericiri,
Visam că sunt alături de cei născuți să fie
Pe lume cercetașii de crâncene-amăgiri!