Dragobete și Dochia

Autor:dorurot


Adăugat de: dorurot

miercuri, 17 ianuarie 2024

La poale de Ceahlău, o fată ca o zână,
În înghețat pârâu, spală un ghem de lână,
Ca lacrima-i pârâul, dar lâna-i ca ceaunul
Și nerănit mai are din degete, doar unul...
Durere ea îndură pentr-un regesc fecior,
Ce numai c-un sărut i-umplu pieptul de dor,
Dar mama sa-i pribeagă prin negura pădurii,
Pe urme cu-mpăratul Traian să-i guste nurii.

La poale de Ceahlău din brazii cei mai tineri,
C-un trandafir în mână, surâde Sfinta Vineri,
Când trandafirul roșu îl puse lângă ghem,
Albi deodată lâna din negrul său blestem.
Spre cel încins cu brâu mai roș ca trandafirul,
Peste cămașa albă cum ghemu-și are firul,
Cu ochi răscolitori ce-adâncuri înfioară,
O duse trandafirul și inima ușoară.

Dar dragu-i Dragobete, de mamă-i însoțit...
E Dochia ce-n nouă cojoace s-a-nvelit.
Ea-ncearcă să răzbată spre măgura din munte,
C-atâtea vitregii, Traian n-o să înfrunte...
Crezând că trandafirul e semn de primăvară,
Urca, lăsând cojoace, să fie mai ușoară.
Ajunsă-n vârf, în ie, prin crivăț și troiene,
Întinse mâini spre cer în cârduri de blesteme.

Cămașa-i ca zăpada sub brâul purpuriu,
Din ochi, mărgăritare, spun dragostea-i de fiu,
Ar vrea din trupul stâncii, un ram sau un lăstar,
Cu dragoste de mamă, prin păr să-i umble rar...


vezi mai multe poezii de: dorurot


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Diverse
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? da
  • »» Vrei să fie analizată critic? da
  • »» Poezia a fost înscrisă în tema săptămânii: Poezia săptămânii nr: CCCLXXXIV.


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.