Mi-s nopțile jinduri spre Căi de mistere,
Prin hore încinse din sfere vibrânde,
Semnând cu secunda destine născânde,
Preludii de visuri în vieți austere!
Pe-o sferă albastră zburăm în spirale,
În umbra luminii de soare sau lună,
Când ziua în noapte încet se adună,
Ritmându-ne timpul în legi siderale.
Privit-am la stele prin bezne de gânduri,
Știința născu dar din lacrimi, lentila,
De-atunci universul îl bem cu pupila,
Dar mintea nu-i poate concepe străfunduri!
Plutim cu o sferă prin brâul de lapte
Ce curge din Hera, izvor de agape;
Fug roiuri de stele, la sân să se-adape,
Ținute în frâuri de zeul Heracle.
Când noaptea-i ca tușul, imense cristale
Par file din „Cartea” cu facerea lumii,
Ne-aduc mai aproape mesajul genunii,
E opera Sfântă a Mâinilor Tale!
Infimă-i ființa din ziua a șasea,
Ce pâlpâie-n lume aidoma Ție,
Ceri Legile Tale, cărare să-i fie
Ca hainei iubirii să-i simtă mătasea.
vezi mai multe poezii de: dorurot
Detalii poezie:
Distribuie pe: