Poezii despre Natură:

Din ochii mei cresc iarași fructe
Se coc încet încă de ieri.
În păr încearcă să se mute
Fluturi din țări cu primăveri.

Împinge lent ușița dimineții
Un glas tremurător de caldă briză
Și clatină c-o scurtă vocaliză
Scânteietoarea flăcăruie-a vieții.

Vântul mi-a ciufulit toți merii din grădină.
I-a scărpinat grăbit sub subsuori.
Au râs cu gura pân’ la rădăcină,
Că nu le-a mai păsat deloc de flori.

Haotic dans au fulgii în strunga dintre ani,
Iar crivățul ne-alungă cenușa din cuibare,
Ne-nțeapă undrea-n oase spre a hrăni zăgani,
Dar măduva-i puțină și țipă a schimbare.

Lăngă ploaie

*
Ploaie de vară

Un glas de șovăire peste ape
Împinge luntrea și îndoaie stuful.
Pletoase sălcii plâng cu vânt năduful
Pe care malul nu îl mai încape.

Deschide cerul cosmice obloane,
Pe unde își respiră infinitul,
Să se-ntrevadă cum și-a pus zenitul
Metalul înstelatelor colane.

Lacul cu nuferi
Aripi de libelule
Mângâie apa

Pastel idilic

Ciorchini albi de mioare
peste colinele de verde crud

Apusul se lasă încet peste grădini,
Lumina se revarsă printre tulpini.
Umbre se întind peste câmpul uscat,
Tăcerile-nsuflet mereu le străbat.