Poezii despre Natură:

CHIP DE LUT APRINS

Pe frunte-ai udă de mărgele,
Pe chipul cel de lut aprins,

DACĂ

Dacă tu mi-ai da iubirea firelor de iarbă în rouă,
Primăvară eu aș rupe

Hei, bună dimineața, îngălbenite lanuri,
Vă voi culege-n palme argintul viu de rouă,
Să-l soarbă des bădița din albe porțelanuri,
Când fața-i voi cuprinde cu mâinile-amândouă!

Dis
...
Noaptea –ncet se duce
Către depărtare,

Din ziduri gri și-asfalt cu smoală,
Migram în verdele din cetini
Sau din a spleen-ului cerneală,
Aflam balsam sub albi prieteni...

Aduce-n zbor ofrandele de soare
Un prea timid crâmpei de primăvară.
Prin borangic de nouri își strecoară

Ah, Martie, cu vânturi prin răzoare!
Parcă mi-ai smuls cel mai nostalgic geamăt
Și i-ai urcat nestăvilitul freamăt,
Cu zboruri năzdrăvane, către soare...

Am avut un vis în noapte,
Să-mbrac primăvara-n șoapte.
S-o pictez în roz-aprins,
În păr floare de cais.

E vremea ca natura să învie!
Să învie pomii, și inima să fie
O primăvară, și mă rog să vie
Prin grădini și suflet, bucurie.

O altă zi, o altă primăvară
Îmi umplu sânul vieții cu parfum
Și îmi deschid fereastra spre un drum,
Pe care-înaripații muguri zboară.