Poezii despre Natură:


  • Pastel nocturn

    Când piatra neagră-a nopții stă să crape,
    Apare luna din celest pustiu,
    În voaluri de damasc portocaliu,
    Cu grele trene răvășite-n ape.


    « Manuela Munteanu »
  • Dezghețul

    Zăpada-și plânge-n ape prea seninul,
    Sub gălbeneala soarelui zbârlit,
    Ce-și nălucește sfera din zenit
    Și-i amuțește, cu luciri, suspinul.


    « Manuela Munteanu »
  • Gustul fulgilor de nea

    Gustul fulgilor de nea

    Un fulg de nea a dat să se aștearnă
    Pe o petală fină de crizantemă albă


    « Nicu Hăloiu »
  • Hoinar prin Calea Lactee

    Mi-s nopțile jinduri spre Căi de mistere,
    Prin hore încinse din sfere vibrânde,
    Semnând cu secunda destine născânde,
    Preludii de visuri în vieți austere!


    « dorurot »
  • Sfârșit de toamnă

    Mi-a topit genunea înc-o săptămână...
    Pașii mei zadarnic cer ieșiri din rând,
    Monotonă toamna, dric din frunze mână,
    Leneș curge noaptea, stele numărând.


    « dorurot »
  • La plecarea toamnei

    Bat clopotele toamnei pe ultimul ei drum,
    Și-n zare arde cerul și se preface-n scrum,
    Nu e un dor mai mare decât plecarea sa
    În care despărțirea-i din ce în ce mai grea.


    « Claudiu Românu »
  • Furtuna

    Cerul s-a întunecat
    S-a stârnit acum furtuna
    Ploaia cade neîncetat,
    Ca nebuna.


    « Octavian Cocoş »
  • Refugii autumnale

    Refugii autumnale

    Vrea firea, haina tinereții
    Din verde rețesut de ploi,


    « dorurot »
  • Zorii

    Arhaic se înalță, din depărtări, un cânt.

    Pe pajiști se-mpletește aroma de trifoi
    Cu diafana sevă a lacrimii din ploi.


    « Manuela Munteanu »
  • Rezonând cu toamna

    Sunt clavirul vibrând aria toamnei.
    Respir rodul mocnit de truda verii.
    Lacrimi din prună sau vița puterii
    Le-aduc prinos la vrăjile „Doamnei”.


    « dorurot »