Poezii despre Natură:
- Pastel nocturn
Când piatra neagră-a nopții stă să crape,
Apare luna din celest pustiu,
În voaluri de damasc portocaliu,
Cu grele trene răvășite-n ape.
« Manuela Munteanu » - Dezghețul
Zăpada-și plânge-n ape prea seninul,
Sub gălbeneala soarelui zbârlit,
Ce-și nălucește sfera din zenit
Și-i amuțește, cu luciri, suspinul.
« Manuela Munteanu » - Gustul fulgilor de nea
Gustul fulgilor de nea
…
Un fulg de nea a dat să se aștearnă
Pe o petală fină de crizantemă albă
« Nicu Hăloiu » - Hoinar prin Calea Lactee
Mi-s nopțile jinduri spre Căi de mistere,
Prin hore încinse din sfere vibrânde,
Semnând cu secunda destine născânde,
Preludii de visuri în vieți austere!
« dorurot » - Sfârșit de toamnă
Mi-a topit genunea înc-o săptămână...
Pașii mei zadarnic cer ieșiri din rând,
Monotonă toamna, dric din frunze mână,
Leneș curge noaptea, stele numărând.
« dorurot » - La plecarea toamnei
Bat clopotele toamnei pe ultimul ei drum,
Și-n zare arde cerul și se preface-n scrum,
Nu e un dor mai mare decât plecarea sa
În care despărțirea-i din ce în ce mai grea.
« Claudiu Românu » - Furtuna
Cerul s-a întunecat
S-a stârnit acum furtuna
Ploaia cade neîncetat,
Ca nebuna.
« Octavian Cocoş » - Refugii autumnale
Refugii autumnale
Vrea firea, haina tinereții
Din verde rețesut de ploi,
« dorurot » - Zorii
Arhaic se înalță, din depărtări, un cânt.
Pe pajiști se-mpletește aroma de trifoi
Cu diafana sevă a lacrimii din ploi.
« Manuela Munteanu » - Rezonând cu toamna
Sunt clavirul vibrând aria toamnei.
Respir rodul mocnit de truda verii.
Lacrimi din prună sau vița puterii
Le-aduc prinos la vrăjile „Doamnei”.
« dorurot »