Sub raza reflectoarelor pășesc ca o regină,
Cu pasul meu de foc sunt vis și sunt lumină,
Se-aude din mulțime murmur de curcubeu
Cum glasurile strigă: vedeta sunt chiar eu.
Se-aprinde universul întreg în ochii mei,
Îi fac pe toți să creadă în visul dragostei,
Coroane de comete pe frunte-mi ard mereu,
Și-n șoapte nemurirea îmi spune că sunt eu.
Din palmele întinse curg stele și cântări,
Îmi scriu destinul magic pe mii de depărtări,
Coboară mii de aripi din cerul cel mai nou,
Și toate mă cuprind: tăcerea sunt doar eu.
Aplauzele curg ca marea de lumină,
Și fiecare clipă devine mai divină,
Se naște-n jur un cântec de aur și de zeu,
Și-n centrul simfoniei vedeta sunt iar eu.
Povești de nemurire se-nalță în priviri,
Din dorurile mele tresaltă amintiri,
O lume-ntreagă cântă cu mine-n chipul său,
Și-n cântecul etern vedetă sunt iar eu.
Cu zâmbetul de stea străpung întregul vis,
Și noaptea se așterne cu tot ce-i necuprins,
Pe scena nemuririi pășesc din nou mereu,
Și cerul se înalță, căci sunt vedetă eu.
Cortina cade lin, dar piesa nu se stinge
Ecoul ei etern în inimi se răsfrânge
Se-aprinde infinitul sub pasul meu de zeu,
Și-n inimile voastre rămân mereu doar eu.
Cascadele iau naştere atunci când apa curge dintr-o zonă cu roci dure, pe care nu le poate eroda, către o zonă cu roci moi, pe care le erodează şi formează trepte abrupte.
Citate şi Maxime:
Cel curajos este cel căruia, fiindu-i frică, merge înainte. Gabriel Liiceanu
vezi mai multe poezii de: roryta
Detalii poezie:
Distribuie pe: