Poezii despre Natură:

Un moment al frumuseții

Mă așteaptă, negreșit.

Val după val după val după val
Urcă marea în ritmul astral
Pe mal cu fir peste fir de nisip
Din scoici zdrobite printr- un tertip.

Dacă-ți spun că mâine e o altă nucă,
Miez de împreună rupt în două părți?
De-o vom sparge astăzi, are să ne ducă
Într-o toamnă lungă așezată-n cărți.

Pe aceste poteci au umblat rândunici
Pe acele cărări au trecut doar furtuni
Nori frumoși, plumburii, au lăsat pe aici
Ploi furate din curenții nocturni.

În aerul sărat, se zbate marea,
Mult nărăvașă-n patima-i de spumă.
Cu aripi vaste, valul o consumă
Și-i înmulțește-n maluri zbuciumarea.

Noaptea pe câmpie
Flori stau adormite,
Toate-s aplecate
Și dorm liniștite.

Cum se lasă ciocârlia
Coborându-se pe-o cracă,
Se ascunde printre ramuri
Și ea capul lin și-l pleacă.

Azi răzbește iarăși cerul
Printr-o gaură din nori
Stelele sclipesc în bruma
Așternută peste flori.

Clipele furate
...
Poate luna, câteodată
Să încalece pe-o șea

Mă scol de pe bancă pentru că m-au invadat florile
Mă sărutară (toate) cu toate culorile.
Sunt alb și roșu și verde și mov
Acuși, acuși deveni-voi hrisov.