Foc veșnic

Autor:dorurot


Adăugat de: dorurot

marți, 02 ianuarie 2024

De un veac și jumătate
Curg spre noi limpezi izvoare,
Mir din file adorate,
Punți pe frunți cu gândul, floare.

Veșnic curge dintr-un astru
Duhul său clătinând ere,
Iar pe lacul lui albastru
Galbeni nuferi vând... himere.

Flori albastre-și ascund chipul
Îngeresc, sub pălărie,
Trupu-ți nu-și cunoaște timpul
Topit de cochetărie.

„Vreme trece, vreme vine”,
Din rostirea-i stup cu miere,
Cântă-n flori, azi, noi albine,
A românului durere.

Îi șaman stăpân pe jocul
Versului zidind altare,
Din cuvinte-ntețind focul
Pe-ale timpului hotare.

Noi lumini ard în vechi sfeșnic
Cerșind flacără mai mare...
Scânteieri din focu-i veșnic
Ne strecoară spre-alinare!








vezi mai multe poezii de: dorurot


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Diverse
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? da
  • »» Vrei să fie analizată critic? da
  • »» Poezia a fost înscrisă în tema săptămânii: Poezia săptămânii nr: CCCLXXX.


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.