Viorel tgv. - poeziile altor autori

Dar aș dori să-ți spun că nu e bine
Pe când se stinge ultima țigară
Oricum, aceasta-i cea din urmă oară
Ce va vorbi de tine și de mine.

Trăiesc o zi fără de noapte,
trăiești o noapte fără zi,
cum poate sufetul să rabde
dezastrul ce ne despărți?

Te-am și uitat, acum abia încerc
să-ți mai găsesc prin amintiri adresa,
negruța mea, tu nu-mi mai ești prințesa
purtând pe cap al suferinței cerc.

Cu tristețe mă închin
La tot genul feminin,
Scriu scrisori
Să nu mori,

Cum este natural și legitim,
Ca, într-o bună zi, după risipă,
Să ne decidem să mai și murim,
Mă pregătesc și eu de-această clipă.

Ființa mea de iarnă e sătulă,
Mă desprimăvărez câte puțin,
Simt mugurii trecându-mi prin căciulă
Și nu știu ce-i cu ei: se duc, ori vin.

Câte ploi pe lume, câtă comedie,
Du-te, nu se poate închega nimic.
Fir-ar Dumnezeul diavol să ne fie,
Teoretic, multe pot să-ți tot explic.

E absurd, e nedrept, e ciudat, e urât,
Marea bate în țărm, cerul bate în ochi,
Parcă suntem cuprinși de un fel de deochi,
Nu pot face un pas. Te iubesc și atât.

Mă iartă, tată, pentru tot ce este,
Să tac aș vrea și să mă sting aș vrea,
Că nu ți-am dat, de luni și luni, o veste
Și cea pe care-acum ți-o dau, e rea.

Să mai vii pe-acasă, mamă,
Să mai vii de peste moarte,
Uitătorii fii te cheamă
De departe, prea departe.