Viorel tgv. - poeziile altor autori

Aș lua un corn, un corn tăcut,
Și m-aș sui pe-un vârf de munte,
Să vreau să cânt, să-l pun să cânte
Durerea că te-am cunoscut.

Adorm târziu și mă trezesc urlând
Că iarăși gândul mi-a ajuns la tine,
Nu pot gândi mereu același gând,
Supus bolnav aceleiași ruine.

Să te păzească munții, de azi, în locul meu,
Să te păzească munții și luna și pădurea,
Îmi iau cu mine vârsta, tăcerea și securea
Și plec în locu-n care tu n-ai să fii mereu.

În vreme bună și în vreme rea,
Să n-ai noroc de nici-o îndurare,
Să simți blestemul dragostei pe care
Ți-o port, aproape fără voia mea.

După tot ce a fost, după tot ce s-a frânt,
Nu mai ştiu unde eşti, între cer şi pământ.

Recunoaşte cinstit că e, totuşi, puţin,

Atâția ani în calendar s-au scurs,
Că, după toate zilele acestea,
Nu mai există cale de recurs,
S-a terminat definitiv povestea.

Dar aș dori să-ți spun că nu e bine
Pe când se stinge ultima țigară
Oricum, aceasta-i cea din urmă oară
Ce va vorbi de tine și de mine.

Trăiesc o zi fără de noapte,
trăiești o noapte fără zi,
cum poate sufetul să rabde
dezastrul ce ne despărți?

Te-am și uitat, acum abia încerc
să-ți mai găsesc prin amintiri adresa,
negruța mea, tu nu-mi mai ești prințesa
purtând pe cap al suferinței cerc.

Cu tristețe mă închin
La tot genul feminin,
Scriu scrisori
Să nu mori,